Microsoft Word Relief fluvial

---

 Relieful 
fuvial 
 
 
Relieful fluvial reprezinta opera apelor curgatoare, respectiv a raurilor. Principala forma 
majora de relief o reprezinta vaile, a caror evolutie incepe dupa conturarea principalelor 
morfostructuri. 
Râurile au avut un rol deosebit în fragmentarea și sculptarea teritoriului României; acest 
fapt a fost favorizat de următoarele condiții: a) structura orografică în trepte altitudinale cu o 
energie de relief de peste 1000 m și o desfășurare spațială restrânsă între altitudinile maxime și 
minime de bază; b) mediu morfogenetic favorabil activității fluviale pe lungi intervale de timp, 
mai ales după constituirea principalelor unități morfostructurale (neogen și cuaternar); c) 
mișcări neotectonice active care au stimulat desfășurarea proceselor fluviatile. Se poate aprecia 
că teritoriul României poartă amprenta modelării apelor curgătoare pe mai mult de 2/3 din 
suprafața sa. 
Râurile au început să-și sculpteze văi imediat după formarea morfostructurilor emerse, 
prin ridicări tectonice sau prin erupții vulcanice. Păstrarea văilor în peisajul actual nu poate fi 
demonstrată decât pentru a doua parte a evoluției alpine a teritoriului României. Etapele de 
nivelare a reliefului dintre cretacicul superior și oligocen au avut niște rețele de văi dar 
reconstituirea lor este, practic, imposibilă. Resturi ale celor mai vechi văi „moștenite” în relieful 
actual pot fi căutate, bănuite și poate chiar identificate, numai în masivele muntoase care n-au 
mai cunoscut transgresiuni marine, după etapele de modelare subaeriană accentuată. 
Constituirea 
rețelei de văi până la configurația actuală s-a realizat prin: antecedență; 
supraimpunere (epigenie); captare (de suprafață și subterană în condiții carstice). Se pare că 
antecendența a prevalat în etapele de adâncire a văilor carpatice, din timpul înălțărilor care au 
urmat după punerea în loc a moldavidelor. Antecendența este admisă de unii cercetători pentru 
Defileul Dunării de la Porțile de Fier, pentru văile Ialomiței, Dâmboviței, Jiului și chiar a 
Oltului. O altă opinie care încearcă să explice "legarea" unor tronsoane de văi intracarpatice cu 
văi extracarpatice, invocă "raptul" morfohidrografic (captarea) prin diferențierea vitezei de 
evoluție a văilor sub influența nivelelor de bază cu poziție altimetrică diferită. Sectoarele de vale 
înguste din spațiul carpatic sunt explicate prin realizarea unor captări ale râurilor cu nivel de 
bază mai ridicat, de către râuri cu nivel de bază mai coborât: diferite sectoare ale văii Oltului, 
Buzăului, Jiului ș.a. Unele văi s-au adâncit mai întâi în formațiuni friabile, și apoi, prin 
supraimpunere (epigenie) și-au continuat evoluția în roci dure, formând chei și defilee: Ialomița, 
Dâmbovița, Bicazul etc. 
I. Din punct de vedere genetic, vaile sunt de trei tipuri: 
1.
Vai antecedente – sunt cele mai vechi si sunt caracteristice doar ariilor de orogen 
carpatic intrucat ele se mentin pe actualul traseu inainte de consumarea ultimilor faze ale 
orogenezei alpine. In teritoriul carpatic, cele mai vechi vai din aceasta categorie se mentin inca 
din Sarmatian. In aceasta categorie se include Valea Bistritei Mijlocii din domeniul flisului est 
carpatic. In acceasi categorie se includ si tronsoane ale unor vai carpatice mari, cum ar fi Valea