Sculăria de la Nans-sous-Sainte-Anne (Doubs) a- adresa sitului
Download 42.29 Kb. Pdf ko'rish
|
- Bu sahifa navigatsiya:
- B- contact
- E- datare şi arhitecţii : 1798
- F- analiza tipologiei sitului
- G- întinderea sitului
- I- promotori şi motivaţii
- J- starea reconversiei
- K- memoria lumii muncii
- L- reuşite şi/sau eşecuri
- M- costuri şi investiţii
- Site web : la taillanderie de Nans-sous-Sainte-Anne - Musées des techniques ... www .musees-des-techniques.org (2009)
- Triunghiul de supravieţuire
|
1 Sculăria de la Nans-sous-Sainte-Anne (Doubs) A- adresa sitului : La Taillanderie Lieu-dit “La Doye” 25330 NANS-SOUS-SAINTE-ANNE Tél. 00 33- (0)3 81 86 64 18 Fax 00 33- (0)3 81 86 54 70 lataillanderie@wanadoo.fr
Michel şi Sylvain Debray Tél. 00 33- (0)3 81 86 64 18 Fax 00 33- (0)3 81 86 54 70 C- scurtă descriere (la origine) : Situată într-o vale plină de verdeaţă a râului Doubs, Sculăria de la Nans-sous-Sainte-Anne, fermă-atelier, a fost fondată în 1838. Până în 1969, Sculăria a fost mult timp unul din siturile cele mai importante din Franţa pentru producerea de seceri şi des scule de tăiat. În 1890, adăugarea roţii hidraulice, a unei turbine şi a unei maşini Gramme desăvârşeşte dinamismul întreprinderii Philibert Frères. Sculăria atinge apogeul între 1900 şi 1914, perioadă în care producţia anuală atinge mai mult de 30 000 de scule : 20 000 de seceri şi 10 000 de scule de tăiat, respectiv a douăzecea parte din producţia franceză. Primele dificultăţi intervin în urma mobilizărilor din timpul Primului Război Mondial şi dezvotării mecanizării agriculturii. Utilizarea secerătoarei mecanice se generalizează şi sistemele hidraulice sunt depăşite de motoarele electrice. Numărul de muncitori trece de la 25 în 1890 la 9 în 1939. Producţia nu este atunci mai mare de 10 000 scule pe an, iar la închidere, în 1969, nu mai rămîn decît 3 muncitori fabricînd 3 000 de utilaje pe an. D- localizare : Sculăria este situată la 14 km de Salins-les-Bains într-o comună de 150 de locuitori din Departamentul Doubs, Nans-sous-Sainte Anne, pe malul râului Arcange, afluent al Lisonului, un mic rîu al cărui debit relativ regulat, permite utilizarea tehnologică a roţii hidraulice. E- datare şi arhitecţii : 1798 : menţiunea existenţei unei forje în Creux de la Doye la Nans-sous-Sainte-Anne ; 1838 : primul act de proprietate al Sculăriei de la Creux de la Doye cu numele Lagrange. Familia Lagrange o exploatează mai degrabă sezonier până în 1865 ; 1865 : intrată în faliment, fabrica lui Arsène Lagrange este vîndută lui Louis- Joseph Philibert, originar din Ferrière-sous-Jougne din Doubs ; 1867 : moarte prematură a lui Louis-Joseph Philibert : cei cinci fii reiau afacerea. Reconstrucţia clădirilor (cele care se văd astăzi) ; 1886-1887 : instalarea maşinii suflante ; 1890 : instalarea une maşini Gramme permiţând producerea curentului continuu pentru iluminarea atelierelor. Mai târziu, în 1922, un motor semi-diesel şi, în 1927, o nouă turbină hdraulică destinată să facă faţă neregularităţii energiei hidraulice ;
numeroase regiuni franceze, precum şi în Algeria ; 1939 : consecinţă a mecanizării agriculturii, cererea de seceri scade foarte mult ; întreprinderea nu mai foloseşte decât 9 muncitori ; 1969 : încetarea activităţii ; 1970 : achiziţionarea Sculăriei de către actualul proprietar, Jean-Claude Freyburger ; 1976-1977 : primele lucrări de restaurare comandate de proprietar ; 1978 : deschiderea Sculăriei publicului ; 2 1979 : anexarea la Association comtoise des arts et traditions populaires, astăzi Réseau des Musées des techniques et cultures comtoises ; 1981 : premiul 3 la concursul naţional “Chefs-d’œuvre en péril” ; 1983 : instalarea expoziţiei permanente ; 1984 : este clasată ca Monument istoric : în totalitate, cu instalaţiile sale mecanice ; 2004 : obţine premiul “Coup de cœur des Européennes” : această recompensă a Comitetului Regional de Turism este decernată de către un juriu din 14 doamne originare din diferite ţări ale Europei.
Este vorba de o fermă-atelier pentru producţia de seceri şi de tot felul de instrumente de tăiat. Ansamblul construcţiilor şi amenajărilor hidraulice datează din a doua jumătate a secolului al XIX- lea. Situl a ajuns până la noi în starea în care se găsea în momentul în care s-au oprit activităţile sale în 1969, adică în stare completă de funcţionare. Fabricarea seceri se făcea în mai multe etape : De la o bară de oţel la produsul final, fabricarea unei lame a secerii comportă numeroase faze : 9 « operaţii » şi 7 « încălziri ». Este o lucrare complexă care necesită intervenţia unei mâini de lucru calificate. Oţelul, livrat în bare, este mai întâi decupat în “lingouri”. Pînă în 1940, era importat din Elveţia, Austria sau din Suedia. După 1940, oţelul din Franţa este preferat, fiind considerat de calitate mai bună.
1. Etirarea Etirarea lingoului necesită trei prelucrări cu ciocanul hidraulic. Eboşa astfel obţintă a poartă numele de “cuţit” sau “sabie”. Apoi, “mâneca” şi “butonul” sunt forjate cu ciocanul pe nicovală. 2. Platinizarea Platinizarea : este transformarea definitivă a “cuţitului” în seceră. De trei ori sunt necesare mişcări de dus-întors între forjă şi ciocanul hidraulic pentru a da formă extremităţii curburii, talonului şi pentru a lărgi lama şi talonul. 3. Ridicarea După platinizare, secera este plană şi suplă. “Coasta” îi va da rigiditate. Ridicarea părţii superioare a lamei (“coasta”) se face la cald, cu ciocanul, pe nicovală. 4. Rindeluirea Se face la rece sub capătul unui mic ciocan şi constă în redresarea ansamblulului secerii. 5. Tăiatul Permite curăţitul de bavuri. 6. Călirea Începe prin încălzirea cu mangal (pînă în 1930) iar mai târziu cu cocs. Controlul temperaturii se face la ochi. Apoi se introduce într-o baie cu grăsime de vită şi se şterge cu rumeguş. Intervine apoi “recoacerea” : secera este plasată pe o placă încinsă, acoperită cu nisip de granit. Această operaţie delicată condiţionează calitatea tehnică a lamei dându-i duritate şi elasticitate. 7. Forjarea După deformările datorită călirii, forjarea dă secerii forma sa definitivă. Se face la rece, cu ajutorul unui mic ciocan, într-un ritm foarte rapid. 8. Finisarea Secera este încă o dată prelucrată cu ciocanul pe un fel de nicovală denumită “tas” sau tratată într-un atelier mecanic. 9. Şanfrenarea Secera este apoi ascuţită la tocilă. După şanfrenare, este în sfârşit vopsită şi pregătită pentru a fi expediată. G- întinderea sitului : Sculăria de la Nans-sous-Sainte-Anne se întinde pe şase parcele cu o suprafaţă totală de 1ha 67. H- compoziţia sitului şi Planul Este vorba de o fermă-atelier care cuprinde mai multe clădiri şi un ansamblu de amenajări hidraulice. - O hală de cărbune reconvertită în spaţiu de primire ; - La parterul clădirii principale : atelierele de forje cu o impozantă maşinărie hidraulică ; - Atelierul de finisaj, situat la jumătate de nivel, cuprinde maşini : tocile pentru ascuţit, tocile pentru a lustrui, perforatoare şi ciocane de finisaj ; 3 - Amenajările hidraulice se compun din două instalaţii distincte, bazinul sau captatorul apei, alimentat de un canal care deviază cursul rîului la 150 de metri în amonte de sculărie şi pe de altă parte o mare roată metalică cu ciuturi, alimentată de un apeduct suspendat ; - Sala aşa-zisă "suflărie" posedă două piese unice în Europa. Este vorba despre 2 foale care servesc alimentarea forjelor sculăriei. Maşina suflătoare a fost instalată în 1886-1887 şi produce un curent de aer continuu. Cele două foale funcţionează în alternanţă : una aspiră, în timp ce alta expiră. Aerul este trimis de o reţea de "guri de aer" parcurînd sculăria, pînă la căminul sălii forjelor pentru a întreţine focul. Aceste foale, realizate în întregime din lemn de stejar, fără piele, sunt acţionate graţie energiei roţii hidraulice exterioare. Ele sunt puse în funcţiune cu ocazia vizitelor. Maşina suflantă este clasată ca Monument Istoric ; - Vechea magazie unde sunt prezentate cca 100 de modele de seceri şi tot atâtea utilaje ascuţite ; - “Dormitorul celibatarilor” prezintă o expoziţie permanentă care retrasează istoria şi funcţionarea Sculăriei cât şi condiţile de viaţă şi de muncă ale muncitorilor între 1865 şi 1969, data de încetare a activităţii întreprinderii. I- promotori şi motivaţii : Familia Freyburger care a cumpărat situl în 30 mai 1970, l-a pus în valoare pentru a fi deschis publicului începînd din 1978. Întreprinderea MUSEE DE LA TAILLANDERIE, creată în mai 2008, este condusă actualmente de Liliane FREYBURGER. Întreprinderea este o Societate cu responsabilitate limitată cu capital de 13000 €. Sediul ei este înmatriculat pe lîngă tribunalele oraşului Besançon. Întreprinderea angajează 4 persoane vara, din care o persoană permanent şi una pe ½ de normă iarna.
Bună. O întreţinere regulată a sitului este realizată de către proprietari în strânsă colaborare cu Monumentele Istorice. Pentru renovarea anumitor părţi ale sitului încă nerestaurate, proprietarii beneficiază de subvenţii de la DRAC Franche-Comté. K- memoria lumii muncii : O parte din arhivele sitului a fost depusă la Arhivele departamentale din Doubs. Fondul fotografic a fost reunit la centrul de documentare al Musées des techniques et cultures comtoises situat la Salins-les-Bains. Inventarul colecţiei de utilaje prezentat la Sculărie este conservat în sit.
Puncte tari : - Sculăria de la Nans-sous-Sainte-Anne este un exemplu remarcabil al unei mici întreprinderi de energie hidraulică neschimbate timp de decenii, ajunsă pînă la noi în starea ei de la origine. Situl permite înţelegerea perfectă a funcţionării unui sistem tehnologic care a jucat un rol considerabil în dezvoltarea industriei mecanizate de la începutul secolului XIX ; - Vizita este foarte spectaculoasă căci sistemul hidraulic şi suflăria sunt puse în funcţiune în faţa vizitatorilor care pot astfel asista la diferitele etape ale fabricării unei seceri ; - Sculăria de la Nans-sous-Sainte-Anne este unul din siturile reţelei de Musées des techniques et cultures comtoises, reţea unică în Franţa pînă în ziua de azi, în acelaşi timp regională şi tematică, realizată în Franche-Comté cu stimularea directă a instanţelor regionale şi de Stat.
Clasarea sitului a permis restaurarea privilegiată a clădirilor. Pentru deschiderea spre public, se pot evalua sumele investite la cca 1 500 000 franci (ceea ce ar representa, ţinînd cont de evoluţia puterii de cumpărare şi a monedei, cca 773 000 euro) şi, după trecerea la euro, la cca 150 000 euro suplimentari. Cei 22 000 de vizitatori (media frecvenţei pentru 10 ani) permit plata personalului sezonier. Sculăria este deschisă 7 luni, din aprilie până în octombrie ; numai cu întâlniri în martie şi în noiembrie; este complet închisă de la începutul lui decembrie şi pînă la sfârşitul lui februarie. N- bibliografie : - BRELOT, Claude-Isabelle, şi MAYAUD, Jean-Luc. La taillanderie de Nans-sous-Sainte-Anne (Doubs). Paris : Garnier frères, 1982. 277 p. 4 ISBN 2-7050-0433-5 - MARCOTTE, Christian. La machine dynamo-électrique de Gramme : étude d’histoire technique
Salins-les-Bains: Musées des techniques et cultures comtoises, 2004. 55 p. şi 38 p. anexe. - MAYAUD, Jean-Luc. La taillanderie de Nans-sous-Sainte-Anne (Doubs) : une petite entreprise
diapozitive. ISBN 2-84093-013-7. - VERNUS, Michel. La faux : de l’outil au symbole. Salins-les-Bains : Musées des techniques et cultures comtoises, 2005. 68 p. (Collection Paroles d’objets). ISBN 2-911484-10-X Documente pedagogice - MARKARIAN, Philippe (dir.), DEBRAY, Nicolas, et MARCHAL Jean- Baptiste. Taillanderie de Nans-sous-Sainte-Anne : dossier pédagogique de
techniques et cultures comtoises, 2001. 74 p. ISBN 2-911484-03-7. - TAINTURIER, Laurent. Malette pédagogique ”Mémoires de l’eau”. Salins-les-Bains : Musées des techniques et cultures comtoises, s.d.
- L’écho des derniers taillandiers/François Royet. Salins-les-Bains : Musées des techniques et cultures comtoises, 1996. 19 min. Coll. Les gens d’ici. - Faux et usages de faux/Laurent Lutaud. Salins-les-Bains : Musées des techniques et cultures comtoises, 2000. 26 min. Coll. Des outils et des hommes.
Geneviève Dufresne Maître de Conférences d’histoire Vice-présidente du CILAC Mai 2013
5 1. Vedere generală (M. Paygnard) 2. Rezervor şi roată de antrenare a foalelor forjei (G. Benoit)
6 3. Secţiune a fierăriei 4. Came şi roată hidraulică cu cupe (G. Nivoix)
7 5. Ciocanul forjei (F. Royet) 6. Ciocanul forjei în funcţiune (J.-B. Mérillot)
8 7. Foalele forjei (F. Royet) 8. Lame de seceră (J.-B. Mérillot)
9 9. Colecţie de utilaje (J.-B. Mérillot) Document Outline
Download 42.29 Kb. Do'stlaringiz bilan baham: 
|