Microsoft Word Relief fluvial

grinduri de racord care uneori pătrund pe sute de metri, parazitând și supraînălțând lunca 
(exemplu lunca Jijiei între Larga și Dealul Mitropoliei); prin alăturare fără glacis de racord sau 
chiar prin uluce marginale. Suprafața luncilor cunoaște forme de relief de eroziune, de 
acumulare, de tasare, de remuu: scruntare, ostroave, martori de eroziune, coșcove, depuneri 
lacustre, ochiuri glodoase. 
În luncile unor râuri se pot observa și grinduri transversale interpretate ca grinduri de 
remuu. Astfel, Jijia prezintă cel puțin două aliniamente de grinduri transversale în cursul 
inferior, ca urmare a barării Jijiei de către apele Prutului la viituri mari : un aliniament în dreptul 
satului Țigănași și al doilea în apropiere de satul Larga. Aceste grinduri reprezintă formele 
pozitive cele mai înalte care domină suprafața topografică a luncii (2,5-3,5 m), având soluri mai 
evoluate decât în restul luncii. 
Deși faciesurile aluvionare de luncă prezintă alternanțe foarte frecvente, de obicei 
lenticulare, de prundișuri, nisipuri, argile aluvionare, se observă o descreștere a texturii de la 

---

bază spre partea superioară a luncii. Explicația acestui fapt rezidă în tendința generală de 
echilibrare a profilului longitudinal al albiilor râurilor, la nivelul treptelor de luncă. 
În ceea ce privește albiile minore, în zonele de munte predomină procese de degradare 
(eroziune) în timp ce în Subcarpați, în regiunile deluroase și de câmpie, tendința generală este 
de agradare (acumulare).